FELINAR, felinare, s. n. Dispozitiv pentru luminat, portativ sau fix, format dintr-un schelet metalic, cu rezervor pentru petrol, pe care este montat un glob de sticlă pentru a adăposti fitilul aprins sau dintr-o cutie cu pereți de sticlă care adăpostește o sursă de lumină, de obicei o flacără. V. lanternă, lampă. Podarul caută să-și lumineze calea cu felinarul, ale cărui raze roșietice străbat cu greu prin întunericul nopții. BOGZA, C. O. 287. Un felinar, în mijlocul curții, împrăștia fire lungi de aur. SADOVEANU, O. VI 219. Spre sară, cînd toate ulițile orașului sînt luminate prin felinare mari... vede omul tot orașul și toată marea parcă este aprinsă. GOLESCU, Î. 111.