2 intrări
17 definiții
din care- explicative (12)
- morfologice (5)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FERFELIȚĂ s. f. v. ferfeniță.
FERFELIȚĂ s. f. v. ferfeniță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FERFENIȚĂ s. f. (Pop. și fam.) Zdreanță. ◊ Loc. vb. A (se) face sau a (se) rupe ferfeniță = a (se) rupe tare, a (se) distruge; a (se) ferfeniți. ♦ (Adverbial) În zdrențe, numai zdrențe. S-a întors ferfeniță. [Var.: (reg.) ferfeliță s. f.] – Cf. ucr. ferfélća.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FERFENIȚĂ s. f. (Pop. și fam.) Zdreanță. ◊ Loc. vb. A (se) face sau a (se) rupe ferfeniță = a (se) rupe tare, a (se) distruge; a (se) ferfeniți. ♦ (Adverbial) În zdrențe, numai zdrențe. S-a întors ferfeniță. [Var.: (reg.) ferfeliță s. f.] – Cf. ucr. ferfélća.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ferfeliță sf vz ferfeniță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ferfeniță [At: MAG. IST. IV, 341/31 / V: (reg) ~eliță, ~eriță / Pl: ~țe / E: ns cf ucr ферфеля] (Pfm) 1 sf Zdreanță. 2 sf (Îlv) A (se) face sau a (se) rupe ~ A (se) rupe complet Si: a (se) distruge, a (se) ferfeniți. 3 av (Numai) în zdrențe. 4 sf (Reg; spc) Pieliță fină care se desprinde de pe o rană. 5 sf (Reg; spc) Pieliță fină care se formează deasupra icrelor. 6 sf (Bot; reg) Crăiță (Tagetes erecta).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ferferiță sf vz ferfeniță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FERFELIȚĂ s. f. v. ferfeniță.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FERFENIȚĂ s. f. (De obicei în expr.) A face (sau a rupe) ferfeniță = a rupe tare, a distruge, a face praf. Ferfeniță ai făcut toate înfloriturile și mărgeluțele. REBREANU, I. 45. Ba și el, uneori, sărindu-și din minți, își rupea ciubotele ferfeniță, jucînd împreună cu noi. CREANGĂ, A. 82. ♦ (Adjectival) Rupt, zdrențuit. Și urechile, ferfeniță pe margini, parcă i le crestase cineva cu foarfeca. STANCU, D. 7. Am o găină pestriță Și la coadă ferfeniță (Mătura). GOROVEI, C. 222. – Variante: ferfeliță (GALACTION, O. I 310), ferferiță (RETEGANUL, P. III 41) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FERFERIȚĂ s. f. v. ferfeniță.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FERFENIȚĂ f.: A (se) face sau a (se) rupe ~a (se) rupe în multe bucăți. /cf. ucr. ferféliqă
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ferfeniță f. Mold. sdreanță. [Poate în legătură cu ferfăn].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
férfeniță f., pl. e (rut. ferféla, -élicĕa, viscol, zăpadă spulberată). Fam. Lucru foarte rupt, sfîșiat: haĭna, cartea s’a făcut ferfeniță. A face pe cineva ferfeniță, a-l bate răŭ. – Și férfeliță și férferiță. V. jarchină.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ferfenițésc v. tr. Fam. Fac ferfeniță, rup, sfîșiĭ. – Și -lițésc și -rițésc. Și -țéz.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
+ferfeniță (pop., fam.) adv. (făcut ~)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Rodica_rk
- acțiuni
!ferfeniță (pop., fam.) s. f., g.-d. art. ferfeniței; pl. ferfenițe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Rodica_rk
- acțiuni
!ferfeniță (pop., fam.) s. f.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ferfeniță s. f., pl. ferfenițe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ferfeniță, -țe.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ferfenițăsubstantiv feminin
- 1. Zdreanță. DEX '09 DEX '98sinonime: zdreanță
- 1.1. În zdrențe, numai zdrențe. DEX '09 DEX '98
- S-a întors ferfeniță. DEX '09 DEX '98
-
-
- Și urechile, ferfeniță pe margini, parcă i le crestase cineva cu foarfeca. STANCU, D. 7. DLRLC
- Am o găină pestriță Și la coadă ferfeniță (Mătura). GOROVEI, C. 222. DLRLC
-
- A (se) face sau a (se) rupe ferfeniță = a (se) rupe tare, a (se) distruge; a (se) ferfeniți. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Ferfeniță ai făcut toate înfloriturile și mărgeluțele. REBREANU, I. 45. DLRLC
- Ba și el, uneori, sărindu-și din minți, își rupea ciubotele ferfeniță, jucînd împreună cu noi. CREANGĂ, A. 82. DLRLC
-
-
etimologie:
- ferfélća DEX '98 DEX '09