Definiția cu ID-ul 497813:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
flaut (-te), s. n. – Instrument muzical de suflat alcătuit dintr-un cilindru îngust prevăzut cu găuri și clape. – Mr. flaută. It. flauto (sec. XIX), cf. ngr. φλάουτος, tc. flaota.