2 intrări

44 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FLEANCĂ s. f. (Fam.) Gură (ca organ al vorbirii). ◊ Expr. Ține-ți (sau închide-ți, tacă-ți) fleanca! = taci! nu mai vorbi fără socoteală! [Var.: fleoancă, fleoarcă s. f.] – Et. nec.

fleancă sf [At: ISPIRESCU, L. 69 / V: ~eoa~, ~eoarcă, flioa~, floa~ / Pl: ? / E: nct] (Dep) 1 (Fam) Gură (ca organ al vorbirii). 2 (Fam; îe) Ține-ți (sau închide-ți, tacă-ți) ~ Taci! 3 (Îae) Nu mai vorbi fără rost! 4 (Fam; îs) Bun de ~ Bun de gură. 5 (Reg) Femeie intrigantă. 6 (Reg) Femeie vorbăreață. 7 (Trs) Femeie proastă și neîngrijită. 8 (Îf fleoarcă) Femeie depravată.

FLEANCĂ s. f. (Fam.; depr.) Gură (ca organ al vorbirii). ◊ Expr. Ține-ți (sau închide-ți, tacă-ți) fleanca! = taci! nu mai vorbi fără socoteală! [Var.: fleoancă, fleoarcă s. f.] – Et. nec.

FLEANCĂ f. fam. depr.: Tacă-ți (sau închide-ți, ține-ți) ~a! Taci! închide gura! /Orig. nec.

fleancă f. bot, gură. V. fleoancă și treanca-fleanca.

fleáncă (vest) și fleoáncă (est) f., pl. flencĭ, fleoance (d. a flencăni, a fleoncăni). Iron. Gură, vorbă: tacă-țĭ fleanca!

FLEOANCĂ s. f. v. fleancă.

FLEOARCĂ s. f. v. fleancă.

TRANCA-FLEANCA s. f. (Fam.) Vorbărie goală, inutilă. ♦ Epitet dat unei persoane care flecărește. [Var.: treanca-fleanca s. f.] – Din trăncăni (derivat regresiv) + fleanca.

TREANCA-FLEANCA s. f. v. tranca-fleanca.

TREANCA-FLEANCA s. f. v. tranca-fleanca.

tranca-fleanca [At: LB / V: (pop) treanca-~, -~că-~că, trenche-flenche, trenchea-flenchea / E: tranca + fleanca] 1 (Pfm) i Cuvânt care indică pălăvrăgeala. 2 sf (Pfm) Pălăvrăgeală. 3 av (Pop; îe) A umbla ~ A umbla fară rost. 4 smf (Pfm; dep) Om de nimic. 5 smf (Pop; dep) Om palavragiu Si: (pfm) flecar. 6 sf (Buc; dep; îf treancă-fleancă) Țărancă îmbrăcată în haine orășenești.

treanca-fleanca i, smf vz tranca-fleanca

treancă-fleancă i, smf vz tranca-fleanca

trenche-flenche i, smf vz tranca-fleanca

trenchea-flenchea i, smf vz tranca-fleanca

TRANCA-FLEANCA s. f. (Fam.) Vorbărie goală, inutilă. ♦ Epitet dat unei persoane care flecărește. [Var.: treanca-fleanca s. f.] – Din trăncăni (derivat regresiv) + fleancă.

FLEOANCĂ, fleoance, s. f. (Familiar, depreciativ) Gură, gură-spartă. Ca să scape de gîra-mîra, că nu-i mai tăcea fleoanca, puse de-l tăie. ISPIRESCU, L. 69. ◊ Expr. Ține-ți (sau închide-ți, tacă-ți) fleoanca! = taci, nu mai vorbi fără socoteală! – Pronunțat fleoan-. – Variantă: fleoarcă (CAMILAR, N. II 347) s. f.

TREANCA-FLEANCA interj. (Familiar, în expr.) Treanca-fleanca mere acre sau treanca-fleanca trei lei perechea = flecăreli, fleacuri. (Substantivat) A fi o treancă-fleancă = a fi un om de nimic.

fleoancă f. 1. bot; 2. fam. gură: tacă-ți fleoanca! 3. lulea cu ciubuc. [V. fleac].

tranca-fleanca f. fleacuri: tranca-fleanca mere acre. [Compus din tranc și fleancă].

tránca-fleánca interj. (d. a trăncăni și a flecări) care arată trăncăneala (flecăreala): ce tot tranca-fleanca toată ziŭa?

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tranca-fleanca (fam.) interj.

tranca-fleanca/treanca-fleanca interj.

treanca-fleanca v. tranca-fleanca

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TREANCA-FLEANCA s. v. flecăreală, flecărie, flecărire, flecărit, limbuție, pălăvrăgeală, pălăvrăgire, pălăvrăgit, sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăifăsuială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăncănit, vorbăraie, vorbărie.

treanca-fleanca s. v. FLECĂREALĂ. FLECĂRIE. FLECĂRIRE. FLECĂRIT. LIMBUȚIE. PĂLĂVRĂGEALĂ. PĂLĂVRĂGIRE. PĂLĂVRĂGIT. SPOROVĂIALĂ. SPOROVĂIRE. SPOROVĂIT. TĂIFĂSUIALĂ. TĂIFĂSUIRE. TĂIFĂSUIT. TRĂNCĂNEALĂ. TRĂNCĂNIT. VORBĂRAIE. VORBĂRIE.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

fleancă (fleoancă), s.f. (pop. și fam.) 1. gură; gură-rea. 2. (reg.) femeie proastă, îmbrăcată neîngrijit.

fleancă, s.f. – (pop.) Gură; gură-rea. – Et. nec. (DEX, MDA); din a flencăni, a fleoncăni (Scriban).

fleoancă s.f. (pop. și fam.) 1. gură, gură rea. 2. (reg.) femeie proastă, îmbrăcată neîngrijit. 3. (înv.) lulea cu ciubuc.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

tacă-ți cața! / fleanca! / gura! / leoarba! / pliscul! expr. (vulg.) taci!, liniște!, încetează!

Intrare: fleancă
substantiv feminin (F76)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fleancă
  • fleanca
plural
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
fleoancă substantiv feminin
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fleoancă
  • fleoanca
plural
  • fleoance
  • fleoancele
genitiv-dativ singular
  • fleoance
  • fleoancei
plural
  • fleoance
  • fleoancelor
vocativ singular
plural
floancă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
fleoarcă substantiv feminin
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fleoarcă
  • fleoarca
plural
  • fleoarce
  • fleoarcele
genitiv-dativ singular
  • fleoarce
  • fleoarcei
plural
  • fleoarce
  • fleoarcelor
vocativ singular
plural
Intrare: tranca-fleanca
substantiv feminin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tranca-fleanca
  • tranca-fleanca
plural
genitiv-dativ singular
  • tranca-fleanca
  • tranca-fleanca
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • treanca-fleanca
  • treanca-fleanca
plural
genitiv-dativ singular
  • treanca-fleanca
  • treanca-fleanca
plural
vocativ singular
plural
trenche-flenche
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
trenchea-flenchea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fleancăsubstantiv feminin

  • 1. familiar Gură (ca organ al vorbirii). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: gură
    • format_quote Ca să scape de gîra-mîra, că nu-i mai tăcea fleoanca, puse de-l tăie. ISPIRESCU, L. 69. DLRLC
    • chat_bubble Ține-ți (sau închide-ți, tacă-ți) fleanca! = taci! nu mai vorbi fără socoteală! DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

tranca-fleancasubstantiv feminin invariabil

  • 1. familiar Vorbărie goală, inutilă. DEX '09 DEX '98
    • 1.1. Epitet dat unei persoane care flecărește. DEX '09 DEX '98
    • chat_bubble Treanca-fleanca mere acre sau treanca-fleanca trei lei perechea = flecăreli, fleacuri. DLRLC
    • chat_bubble (și) substantivat A fi o treancă-fleancă = a fi un om de nimic. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.