FURIȘ¹ adv. În ascuns, pe neobservate, tiptil. În odaie, prin unghere, S-a țesut păinjeniș Și prin cărțile în vravuri Îmblă șoarecii furiș. EMINESCU, O. I 105. ◊ (Mai ales în loc. adv.) Pe furiș. Trecuse miezul nopții cînd barca se dezlipi pe furiș de malul stîng. BART, E. 328. Din codri, noaptea vine Pe furiș. COȘBUC, P. I 47.