GER, geruri, s. n. Temperatură atmosferică foarte scăzută; frig foarte mare. De trei zile ninsoarea contenise, și un ger fără vînt încremenise troienele. C. PETRESCU, S. 200. Copiii, îmbujorați la față de ger, se strigau zgomotos unii pe alții. BUJOR, S. 105. Vreascurile țiuiau și chiar lemnele de pe foc pocneau de ger. CREANGĂ, P. 240. Iarna, de gerul cel amarnic, trăsnea grinda în odaie. EMINESCU, N. 41. ◊ Gerul bobotezii = ger cumplit, caracteristic, de obicei, pentru luna ianuarie; frig năprasnic.