ghin sn [At: DA ms / V: din, gin, grin / Pl: ~uri / E: nct] 1 Daltă cu tăiș semicircular, folosită de dogari și rotari. 2 Cazma îndoită pe amândouă laturile. 3 Cuțit cu lama curbată în formă de unghie, cu care se cioplește lemnul (în timpul sculptării lui). 4 Dispozitiv cu care pescarii scot nămolul de pe fundul apei pentru a aduna larvele de răsură necesare la pescuitul cegii.