glugă sf [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 28/3 / V: (Mun) ~ucă, clucă / Pl: ~ugi / E: bg гугла] 1 Obiect de îmbrăcăminte în formă de pungă conică, care acoperă capul pentru a-l feri de ploaie, de frig etc. Si: (reg) gluguci. 2 Grămadă (de formă conică) de știuleți de porumb sau de mănunchiuri de cânepă. 3 (Reg) Căpiță. 4 (Fig; d. oameni; îs) ~ de coceni Om laș. 5 (Fig; d. oameni; îas) Om lipsit de importanță. 6 (Bot; îc) ~-ciobanului Papucul-doamnei (Prunella vulgaris).