GLĂDÍȚĂ s. f. Arbore din familia leguminoaselor, înalt până la 30 m, având ramuri cu spini mari, trifurcați cu frunze simplu și dublu penat-compuse, cu flori mici, verzui, în panicule și cu fructul o păstaie mare, turtită, brun-roșcată (Gleditschia triacanthos). Lemnul este rezistent, cu multe utilizări în tâmplărie. Cultivat în plantații forestiere, garduri vii și parcuri. Originar din America de Nord. Sin. plătică²; (pop.) salcâm boieresc.