gonire sf [At: COȘBUC, AE. 19 / Pl: ~ri / E: goni] 1 Fugărire. 2 (Spc) Alungare a vânatului spre locul de pândă al vânătorilor Si: gonit¹. 3 (Înv) Vânare. 4 (Înv) Pescuire. 5 (Înv) Prigonire. 6 Alungare. 7 (Înv; în superstiții) Îndepărtare a unui rău (prin amenințări sau prin formule magice) Si: gonit¹. 8 (Îvr) Concediere. 9 (Înv; fig) Urmărire a unei ținte, a unui ideal Si: gonit¹. 10 (Înv) Frecventare. 11 (D. vite) Împreunare. 12 Alergare. 13 (D. autovehicule) Deplasare cu viteză (mare) Si: gonit¹.