GRUNZ, grunji, s. m. și grunzuri, s. n. (Obișnuit la pl.; adeseori urmat de determinări introduse prin prep. «de») Bucată dintr-o materie tare și fărîmicioasă; drob, bulgăre. Culai a aruncat cîteva grunzuri de sare în apa ceaunului. SADOVEANU, N. F. 69. Mama v-aduce:... Frunză-n buză, Grunji de sare Pe spinare! TEODORESCU, P. P. 405. ♦ Bulgăre de zăpadă sau de pămînt înghețat. Pătura subțire de omăt acoperise o zloată ce înghețase dintr-o dată în grunzuri. SADOVEANU, F. J. 458. – Pl. și: (s. m.) grunzi (GHICA, S. A. 99).