GÎGÎLICE, gîgîlici, s. f. Orice lucru (ființă sau obiect) mic și neînsemnat. Lubenițele – niște gîgîlici cît pumnul. Nici ele nu sînt coapte. STANCU, D. 257. Toți copiii, de la gîgîlicea de cinci ani pînă la șefii lor, Ghiță și Grigoraș, se împart repede în două cete. BUJOR, S. 171. – Pl. art. și: (s. m.) gîgîlicii (GÎRLEANU, L. 10). – Variantă: ghighilice (PAS, Z. I 130) s. f.