Definiția cu ID-ul 498365:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
gînsac (gînsaci), s. m. – Gîscan. – Mr. gusac, megl. gînsac. Sl. *gąsakŭ (Conev 54; DAR), cf. bg. găsak, sb. gusak, ceh., rut. husak. Cf. gîscă.