Definiția cu ID-ul 589448:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
3) halát n., pl. urĭ (turc. halat, id.). Munt. Dun. Odgon. Lanțu cu care se strînge moara ca s’o opreștĭ. – În Olt. alát: aŭ tăĭat alaturile care legaŭ vasu de mal și s’aŭ îndreptat spre Vidin (fugind de la Calafat. Univ. 13 Nov. 1914; 1, 6).