haram sn [At: ȘINCAI, FIR II, 308/32 / V: ar~, haream, hă~ / Pl: ~uri, ~rămuri / E: tc haram] (Înv) 1 Lucru luat cuiva pe nedrept. 2 Jaf. 3 (Îe) ~ul ~ se face Lucrul luat pe nedrept se pierde precum s-a dobândit. 4 (Îe) (E) ~ de Vai de. 5 (Îe) (E) ~ că Păcat că. 6 (Îe) A mânca ~ A vorbi fără rost. 7 (Îlav) De ~ Pe nedrept. 8 (Îal) Degeaba. 9 (Reg) Vită slabă. 10 (Rar) Mârțoagă. 11 (Reg) Om slab. 12 (Reg) Boală.