7 intrări
91 de definiții
din care- explicative (48)
- morfologice (12)
- relaționale (12)
- etimologice (5)
- specializate (12)
- enciclopedice (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HAT, haturi, s. n. Fâșie îngustă de pământ nearat care desparte două ogoare sau două terenuri agricole aparținând unor gospodării diferite; răzor1, hotar. ◊ Expr. A fi într-un hat (cu cineva) = a fi vecin (cu cineva). ♦ (Reg.) Câmp nelucrat; pârloagă, țelină2. – Cf. ucr. hat „zăgaz”.
HAT, haturi, s. n. Fâșie îngustă de pământ nearat care desparte două ogoare sau două terenuri agricole aparținând unor gospodării diferite; răzor1, hotar. ◊ Expr. A fi într-un hat (cu cineva) = a fi vecin (cu cineva). ♦ (Reg.) Câmp nelucrat; pârloagă, țelină2. – Cf. ucr. hat „zăgaz”.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
hat1 sn [At: (a. 1723) URICARIUL XXIV, 434/1 / Pl: ~uri / E: ucr хат] 1 (Înv) Fâșie îngustă de pământ nelucrat, servind drept hotar și potecă între două terenuri agricole aparținând unor gospodării diferite Si: (reg) călușire, dorjică, forgașă, hașpor (2), hotar, mejă, mejdină, mezuină, răzor. 2 (Îvp) Câmp nelucrat Si: pârloagă, țelină. 3 Hotar. 4 (Îe) A fi într-un ~ cu cineva A fi vecin cu cineva. 5 (Îla) Din ~ Vecin. 6 (D. femei; îe) A umbla ~urile A duce o viață desfrânată. 7 (Îe) A nu ieși la ~ (cu cineva) A nu ajunge la un acord (cu cineva). 8 (Reg) Albie (minoră) a unei ape curgătoare Cf matcă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hat2 sn [At: M. COSTIN, O. I, 223 / V: ~at / Pl: ~uri / E: tc hatt] (Tcî) Hatișerif.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HAT, haturi, s. n. 1. Fîșie îngustă de pămînt nearat care desparte două ogoare; hotar, răzor. Răsărise pînă la ultimul bob. Numai pe liniile fostelor haturi părea ceva mai firavă, cu verdele mai șters. MIHALE, O. 436. La întîia întorsătură, plugurile mușcară din hat, toate deodată. CAMILAR, TEM. 330. ◊ Loc. adv. (Popular) Într-un hat (sau hat în hat) cu cineva = situat alături, mărginaș, vecin cu cineva. 2. Cîmp nelucrat; pîrloagă, țelină. Se tolăniră într-o margine a drumului, într-un hat cu dudău mare. ȘEZ. VII 26. 3. Fig. Piedică, obstacol. Oamenii nehotărîți, cari umblă pipăind, se poticnesc de toate haturile vieții. RUSSO, O. 133.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HAT ~uri n. 1) Fâșie îngustă de pământ nearat, lăsată drept hotar între două ogoare; răzor. ◊ A fi într-un ~ (sau ~ în ~) cu cineva a fi vecin cu cineva. 2) Teren arabil nelucrat; pârloagă. /<turc. had
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
hat m. armăsar, cal mai ales dobrogean (numai în cântecele populare): cu trei hate la coșare, puși dela Vinerea mare, pe grăunțe și pe sare POP. [Vechiu-rom. at = turc. AT].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
hat n. 1. Mold. fășie de pământ nearat care servă de hotar între moșii: hatul e marginea ogorului pe unde se trage cea dintâi brazdă, în opozițiune cu răzor, locul pe unde se trage cea din urmă brazdă; 2. cărare pe hat: Trăsnea dormia pe hat CR. [Turc. HAD, hotar].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
1) hat m. V. at.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) hat n., pl. urĭ (nu d. turc. ar. hadd, hotar, nicĭ d. ung. hát, spinare, ci d. rut. hatĭ [gatĭ], zăgaz, dial. hat, pădurice, ung. gát, zăgaz, rudă cu germ. gasse, ulicĭoară, engl. gate, barieră. V. hatie, haĭt 1, zăhată, zăgaz). Mold. Trans. Răstav, răzor, mejdină, cărare lată între semănăturĭ saŭ viĭ: o vie hat în hat cu alta.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
3) hat n., pl. urĭ (turc. [d. ar.] hatt. V. hatihumaĭum, hatișerif). Vechĭ. Rar. Ordin din cancelaria sultanuluĭ. V. firman, iradea.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HAȚ interj. Cuvânt care indică o mișcare bruscă și neașteptată, făcută pentru a prinde sau a apuca pe cineva sau ceva. – Onomatopee.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HAȚ interj. Cuvânt care indică o mișcare bruscă și neașteptată, făcută pentru a prinde sau a apuca pe cineva sau ceva. – Onomatopee.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
HĂT adv. (Pop.; însoțește adjective, adverbe și locuțiuni adverbiale cu sens local sau temporal, dându-le valoare de superlativ) De tot, mult, tare, foarte. Până hăt departe. ◊ Expr. Hăt și bine = mult și bine, fără sfârșit. – Din ucr. het’.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HĂȚ2 interj. v. hâț.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HĂȚ2 interj. v. hâț.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
HĂȚ1, hățuri, s. n. 1. Parte a hamului alcătuită din curele (sau frânghii) lungi, prinse de inelele căpețelei, cu ajutorul cărora se mână caii înhămați. ◊ Expr. A ține (pe cineva sau ceva) în hățuri = a ține din scurt pe cineva sau ceva; a struni, a stăpâni. A lua hățurile în mână = a prelua conducerea, dând dovadă de autoritate (într-o întreprindere, o afacere etc.). A scăpa hățurile din mână = a pierde conducerea sau inițiativa (într-o întreprindere, o afacere etc.), a nu mai putea stăpâni spiritele. 2. (Reg.) Laț, juvăț, ștreang de care este spânzurat cineva. – Cf. haț.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HÂȚ interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de o mișcare bruscă și rapidă, când cineva apucă, smucește sau trage ceva. ◊ Expr. Hâț în sus, hâț în jos sau hâț în dreapta, hâț în stânga, arată încercările numeroase și diverse pe care le face cineva pentru a îndeplini o acțiune sau pentru a scăpa dintr-o situație neplăcută. [Var.: hăț interj.] – Onomatopee.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
hatat sn vz hat2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
haț i [At: CREANGĂ, P. 23 / V: ~i, ~a, hăț, hâț / E: fo] 1 Indică o mișcare bruscă, tăcută pentru a prinde ceva. 2 Indică apucarea unui lucru. 3 (Îe) Azi hâr, mâine ~ Ceartă. 4 (Îae) Altercație. 5 (Reg) Strigăt cu care se alungă porcii. 6 (îf hăț; îoc har) Strigăt cu care se îndeamnă caii să o ia la dreapta. 7-8 (Îf hăț; îe ioc) ~ în sus, ~ în jos sau ~ în dreapta, ~ în stânga Exprimă sforțările, încercările numeroase și diverse (pentru a duce la îndeplinire o acțiune sau) pentru a scăpa dintr-o situație grea.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hața i vz haț
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hați i vz haț
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hăpt i vz hăt
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hăt av [At: KLEIN, D. / V: hăpt / E: ucr хет] (Reg) 1 Foarte. 2 Mult. 3 Departe. 4 Demult. 5 (Reg) Extrem de.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hăț1 i vz haț
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hăț2 sn [At: DOSOFTEI, V. S. 383 / V: (iuz) ghăț, hâț / Pl: ~uri / E: pbl hăț1] 1 Parte a hamului alcătuită din curele lungi, prinse de inelele căpițelei, cu ajutorul căreia se conduc caii. 2 (Pan) Frânghie legată de căpăstru, cu ajutorul căreia se mână un animal de tracțiune. 3 (Îs) Cal din ~ Cal din stânga oiștii. 4 (Îe) A ține ~urile în mână A prelua conducerea. 5 (Îe) A scăpa ~urile din mână A pierde conducerea. 6 (Îe) A-i veni iapa la ~ A-i merge bine (cuiva). 7 (Îe) A ține (pe cineva) în ~uri A-și exercita autoritatea strictă asupra cuiva. 8 Laț. 9 Ștreang.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hâț i vz haț
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hâț sn vz hăț3
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
‡AT sm. Armăsar, cal frumos: sculîndu-se ații în două picioare, au lunecat calul Domnului (LET.) (👉 HAT) [tc. at].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
HĂT adv. (Reg.; însoțește adjective, adverbe și locuțiuni adverbiale cu sens local sau temporal, dându-le valoare de superlativ) De tot, mult, tare, foarte. Până hăt departe. ◊ Expr. Hăt și bine = mult și bine, fără sfârșit. – Din ucr. het’.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
HĂȚ1, hățuri, s. n. 1. Parte a hamului alcătuită din curele (sau frânghii) lungi, prinse de inelele căpețelei, cu ajutorul cărora se conduc caii înhămați. ◊ Expr. A ține (pe cineva sau ceva) în hățuri = a ține din scurt pe cineva sau ceva; a struni, a stăpâni. A lua hățurile în mână = a prelua conducerea, manifestând o oarecare autoritate constrângătoare (într-o întreprindere, o afacere etc.). A scăpa hățurile din mână = a pierde conducerea sau inițiativa (într-o întreprindere, o afacere etc.), a nu mai putea stăpâni spiritele. 2. (Reg.) Laț, juvăț, ștreang de care este spânzurat cineva. – Cf. haț.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
HÂȚ interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de o mișcare bruscă și rapidă, când cineva apucă, smucește sau trage ceva. ◊ Expr. Hâț în sus, hâț în jos sau hâț în dreapta, hâț în stânga, arată sforțările, încercările numeroase și diverse pe care le face cineva pentru a aduce la îndeplinire o acțiune sau pentru a scăpa dintr-o situație neplăcută. [Var.: hăț interj.] – Onomatopee.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
HAȚ interj. (Însoțind sau înlocuind verbe ca «a apuca», «a prinde» etc.) Onomatopee care indică o mișcare bruscă, făcută pentru a prinde sau a apuca pe cineva sau ceva. V. hap. Și puii veneau să ciupească grăunțe din mîna ei... Haț... și prindea puiul. HOGAȘ, H. 36. Haț! pune vulpea gheara pe dînsa și o prinde. ISPIRESCU, L. 345. Și nici una nici două, haț! pe ied de gît. CREANGĂ, P. 23. Eu atunci haț! de sumanul moșneagului, să-mi plătească paserea. id. A. 57.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HĂT adv. (Mai ales în Mold., Transilv. de nord; însoțește adjective, adverbe și locuțiuni adverbiale, mai ales cu sens local sau temporal, dîndu-le valoare de superlativ) De tot, mult, tare. Un pîlc de bordeie aici, altul hăt, departe. STANCU, D. 20. Cîntă privighetorile în lunci pînă hăt-departe, la Dunăre. SADOVEANU, P. M. 43. Și mănîncă fata la plăcinte, și mănîncă hăt bine. CREANGĂ, P. 290. ◊ (Uneori se omite adjectivul sau adverbul, cînd sensul acestora reiese din determinarea care urmează) Limba, hăt, cît un cot. ALECSANDRI, T. 58. Am venit să-mi ieu ziua bună de la dînsa, păn-a nu pleca cu regimentu... oi să merg tocmai... hăt... la București... să mi se piardă urma. id. ib. 928. ◊ (După verbe sau adjective, urmat și întărit de «și bine») Acu eram mort hăt și bine. SADOVEANU, O. I 47. Am să te țin la pastramă, hăt și bine. CREANGĂ, P. 318. Împodobiți-vă, mișelelor, cu mătăsuri și scule, împodobiți-vă hăt și bine! CONTEMPORANUL, IV 502. ◊ (Rar, precedînd verbul) Auzind zmeii... s-au cam hăt înspăimîntat de puterea cea mare a Titirezului și începură a se sfii și a se feri de dînsul. SBIERA, P. 181. Acuma îl cam răzbătuse foamea și mînile îi hăt înțepeniseră. id. ib. 285.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HĂȚ1 interj. v. hîț.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HĂȚ2, hățuri, s. n. 1. (De obicei la pl.) Parte a hamului, care constă din curele (sau frînghii) mai lungi, prinse de inelele căpețelei, cu ajutorul cărora se conduc caii înhămați. V. frîu, dîrlog. Suduie neîndemînatic, smucind de hățuri două vite flămînde. SAHIA, N. 47. A fluturat hățurile pe spinarea telegarilor și s-a dus mai departe. POPA, V. 166. Apuc hățurile în mîna stîngă și m-arunc pe șăoaș[1]. ALECSANDRI, T. 52. ◊ Expr. A ține (pe cineva sau ceva) în hățuri = a ține în frîu, a struni. A lua hățurile în mînă = a prelua conducerea (unei întreprinderi, a unei afaceri etc.). A scăpa hățurile din mînă = a pierde conducerea sau inițiativa (într-o întreprindere, într-o afacere etc.). 2. (Rar) Laț, juvăț. Te duc la spînzurătoare, chiar dac-ar trebui să merg și eu de hăț cu tine. SLAVICI, N. II 156.
- În original, posibilă greșeală de tipar: în loc de șăuaș — LauraGellner
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HÎȚ interj. (Și în forma hăț; de obicei cu valoare de verb) Onomatopee care redă zgomotul produs de o mișcare bruscă și repede, cînd cineva apucă, smucește sau trage ceva; haț. Nevasta, hăț un șumuiag de fîn, îl face vălătuc și sfîr după popă. SEVASTOS, N. 50. ◊ Expr. Hîț (sau hi) în sus, hîț în jos sau hîț în dreapta, hîț în stînga, arată sforțările sau încercările făcute de cineva pentru a aduce la îndeplinire o acțiune sau pentru a scăpa (prin smucituri de tot felul) dintr-o situație neplăcută. Hîț în dreapta, hîț în stînga, pînă descuie ușa. DELAVRANCEA, la TDRG. Hi! în sus, hăț! în jos; să se miște din loc calul, ba. ISPIRESCU, L. 374. După ce mîncară... smochine, se făcură măgari. Hîț în sus, hîț în jos! Ba că o fi una, ba că o fi alta, nimic. Rămaseră măgari ca toți măgarii. id. ib. 282. – Variantă: hăț interj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
hat-trick s. n. (sport) Performanța unui jucător de fotbal sau hochei pe gheață de a înscrie trei goluri consecutive în același meci ◊ „C. prin al său hattrick s-a desprins spectaculos în cursa golgeterilor [...]” Săpt. 20 IV 84 p. 8 [pron. het tric] (din engl. hat-trick; DN3)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
HAȚ interj. (se folosește pentru a reda o mișcare bruscă sau pentru a apuca, a înhăța pe cineva sau ceva pe neașteptate). /Onomat.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
HĂT adv. La o depărtare mare; departe. ◊ ~ departe foarte departe. ~ și bine fără sfârșit. /<ucr. het
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
HĂȚ ~uri n. mai ales la pl. Element de harnașament constând dintr-un complex de curele (sau frânghii) cu ajutorul cărora se conduc caii înhămați. ◊ A ține în ~uri a ține din scurt pe cineva. A lua ~urile în mână a prelua conducerea. /cf. haț
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
HÂȚ interj. (se folosește pentru a reda zgomotul făcut de o mișcare bruscă, o smuncitură) /Onomat.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
haț! int. 1. arată sgomotul apucării sau prinderii brusce: haț! pe ied de gât CR.; 2. strigăt de alungat porcii. [Onomatopee].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
hăt adv. Mold. foarte (ca depărtare în spațiu sau în timp), prea: hăt departe, hăt târziu. [Origină necunoscută].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
hăț! int. exprimă o tragere în direcțiune opusă: hăț în sus, hăț în jos ISP. [Onomatopee].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
hăț n. curea lungă dela frâul calului. [Origină necunoscută].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
at și hat m. (turc. at, cal; bg. at, hat, armăsar. V. bahmet). L. V. Cal bun saŭ armăsar. Azĭ. Olt. Serbia (hat): împăratu încalecă pe hatu luĭ (N. Pl. Ceaur, 82). – În P. P. hată, pl. e, ĭapă. Și hatoáĭcă, pl. e (Aricescu, 43).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
haț, interj. care arată huĭetu înhățăriĭ. V. hîț și înhaț.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
hăt adv. (rut. get [het], de tot). Nord. Destul de, chear, tocmaĭ: ajunsese hăt departe, veni și el hăt tîrziŭ, s’a cam hăt spăĭmîntat.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
hăț n., pl. urĭ (rudă cu haț, înhaț). Pl. Curele pe care le țiĭ în mînĭ cînd mînĭ calu înhămat (numite în Munt. și cîmpurĭ).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
hîț, interj. care arată huĭetu înhățăriĭ: hîț un covrig! V. haț, hîrț, hîrștĭ, fîț.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
hat s. n., pl. haturi
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
hat s. n., pl. haturi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hat s. n., pl. haturi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
haț interj.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
haț interj.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hăt (pop.) adv.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
hăt (pop.) adv.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hăț s. n., pl. hățuri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
hâț interj.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
hâț interj.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hăț s. n., pl. hățuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
haț interj.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
hăt adv.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
hăț s. n., pl. hățuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
hâț interj.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
HAT s. hotar, răzor, (reg.) călușire, dorjincă, forgașă, hașpor, mejdă, mejdină, meșghie, slog, (Transilv.) metă, miezuină. (~ între două ogoare.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
HAT s. v. paragină, pârloagă, țelină.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
HAT s. hotar, răzor, (reg.) călușire, dorjincă, forgașă, hașpor, mejdă, mejdină, meșghie, slog, (Transilv.) metă, miezuină. (~ între două ogoare.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
hat s. v. PARAGINĂ. PÎRLOAGĂ. ȚELINĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HAȚ interj. hap! (~! a pus mâna pe el.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
HĂT adv. v. foarte, tare, tocmai.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
HĂȚ s. v. laț, ștreang.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
HĂȚ s. frâu. (Strânge ~ul și oprește calul.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
HAȚ interj. hap! (~! a pus mîna pe el.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
hăt adv. v. FOARTE. TARE. TOCMAI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
hăț s. v. LAȚ. ȘTREANG.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HĂȚ s. frîu. (Strînge ~ și oprește calul.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
hat (haturi), s. n. – 1. Răzor, hotar. – 2. Cîmp nelucrat, pîrloagă. – Var. hatie. Rut. hat „dig” (DAR; Scriban), datorită formei specifice a hatului. După Moldovan 425; din tc. hatt „linie”. – Der. hătaș, s. m. (vecin); hătui, vb. (a fixa limite, a delimita; a fi vecini); hait, s. n. (Mold., dig), a cărui der. nu este clară; hăti, vb. (Bucov., a zăvorî; a îngrămădi), din rut. hatyty „a face dig”.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hat (haturi), s. n. – Ordin, decret al sultanului. Tc. hat (Șeineanu, II, 211; Lokotsch 843). Înv., ca și comp. hati-humaium, s. n. (decret imperial), din tc. hati humayun și hatișerif, s. n. (decret), din tc. hati șerif „ordin sacru”.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
haț interj. – Indică o mișcare rapidă, pentru a lua ceva prin surprindere. – Var. hăț. Creație expresivă, cf. hap. Hăț, se spune și pentru a obliga caii s-o ia la dreapta. – Der. hăț, s. n. (frîu; laț); hățaș, s. m. (cal care ascultă de frîu); hățui, vb. (a mîna cu frîiele caii); înhăța, vb. (a apuca, a prinde; a înșfăca). Cf. hoț, hățaș.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hăt adv. – Mult, tare, foarte. Rut. het (Weigand, Dialekte der Bukowina, Leipzig, 1904, p. 96; DAR). Este rar în Munt. Cihac, II, 505, pleacă de la mag. hát „la fel”.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hîț interj. – Indică o mișcare ritmică de legănat. – Var. hîța, huța, uța, ița. Creație spontană. – Der. hîță, s. f. (Banat, sanie); hîțîi (var. hați, hățăi, ița, huțăi), vb. (a scutura; a hurui; a agita, a mișca), cf. bîțîi; hîțîna (var. hîțina, hîțîni), vb. (a scutura, a hurducăi) cu suf. expresiv -na; hîlțîna (var. hîlțîni), vb. (a hurducăi), cu l expresiv, cf. sgîlțîna; hîrț, interj. (exprimă efortul care se cere pentru a scutura sau deplasa un obiect greu); huță, s. f. (leagăn, scrînciob); huiț, s. n. (Trans., a legăna); huțuna (var. huțîna, huțina), vb. (a scutura; a legăna); huțuț, s. n. (leagăn, scrînciob); huțuța, vb. (a legăna); huțupi, vb. refl. (a se strădui, a face un efort); hutupi, vb. (a împinge, a alunga); heață, s. f. (Trans. de Sud, vargă, joardă); hîțînătoare (var. huțunătoare), s. f. (scrînciob); (h)oțopină (var. huțupină), s. f. (mîrțoagă; femeie rotofeie).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
hat2, haturi, s.n. (înv.) ordin sau decret ieșit din cancelaria Sultanului; firman, iradea.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hat3, hați (hazi), s.m. (înv.) 1. taur. 2. cal dobrogean; armăsar.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hat, haturi, s.n. – 1. Fâșie îngustă de teren nearat care desparte două ogoare; mejdă, răzor. 2. Coama arăturii. 3. Vad, trecere de apă; trecătoare; șar. – Cf. ucr. hat „zăgaz; dig” (Scriban; DA, cf. DER; DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hat, -uri, s.n. – 1. Fâșie îngustă de teren nearat care desparte două ogoare; mejdă, răzor. 2. Coama arăturii. 3. Vad, trecere de apă; trecătoare; șar. – Cf. ucr. hat „zăgaz; dig” (DEX, DER).
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
high-hat (cuv. engl.) v. talgere.
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hăt, adv. – 1. Destul. 2. Mult, îndelung: „Fierbeam carnea hăt cât trebuie” (Grai. rom., 2000). În expr. hăt tare, hăt departe (Țiplea, 1906). „Drăguța mi-i mărișoară, / Cătunia hăt m-omoară” (Papahagi, 1925: 209). 3. Departe: „Au mers de-acasă hăt” (idem, Apșa de Jos). 4. Niciodată: „Acolo nu se strigă hăt” (idem). – Din ucr. het „de tot” (Scriban; DA, cf. DER; DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hăț, s.n. – v. hâț.
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hăț, s.n. – v. hâț.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hâț2, interj. – Haț; indică o mișcare bruscă, când cineva smucește sau trage ceva. – Formă onomatopeică.
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hâț1, hâțuri, (hăț), s.n. – Frâu; depleu, hăț. – Probabil din hâț2.
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hăt, adv. – 1. Destul. 2. Mult. În expr. hăt tare, hăt departe (Țiplea 1906). „Drăguța mi-i mărișoară, / Cătunia hăt m-omoară” (Papahagi 1925: 209). – Din ucr. het (DA cf. DER).
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hâț2, interj. – Haț; indică o mișcare bruscă, când cineva smucește sau trage ceva. – Forma onomatopeică.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hâț1, -uri, (hăț), s.n. – Frâu; depleu, hăț. – Probabil din hâț<sup>2</sup>.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
HAT subst. „fășie de loc” etc. 1. Hătul olt., 1626 (Sd VI 466). 2. Hatica, pisar (Sd XXII 137). cf. și tc. hatt „ordin”.
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HĂȚ subst., pl. hățuri. 1. Hățe, Lupul, munt., 1741 (BCI XV 65); – Șt., țig. (16 A IV 271). 2. Hățul, mold. (Isp IV1). Hățăști fam. 3. Hățeș, Florea, olt. (Sd XXII 344-5); Hățăș (Sd XXII); Hățăși, Onea; cf. subst; hățaș „potecă în pădure” (DLR).
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
hat, haturisubstantiv neutru
- 1. Fâșie îngustă de pământ nearat care desparte două ogoare sau două terenuri agricole aparținând unor gospodării diferite; răzor (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Răsărise pînă la ultimul bob. Numai pe liniile fostelor haturi părea ceva mai firavă, cu verdele mai șters. MIHALE, O. 436. DLRLC
- La întîia întorsătură, plugurile mușcară din hat, toate deodată. CAMILAR, TEM. 330. DLRLC
-
- Se tolăniră într-o margine a drumului, într-un hat cu dudău mare. ȘEZ. VII 26. DLRLC
-
- A fi într-un hat (cu cineva) = a fi vecin (cu cineva). DEX '09 DEX '98 DLRLC
-
-
- Oamenii nehotărîți, cari umblă pipăind, se poticnesc de toate haturile vieții. RUSSO, O. 133. DLRLC
-
etimologie:
- hat „zăgaz”. DEX '09 DEX '98
haținterjecție
- 1. Cuvânt care indică o mișcare bruscă și neașteptată, făcută pentru a prinde sau a apuca pe cineva sau ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: hap
- Și puii veneau să ciupească grăunțe din mîna ei... Haț... și prindea puiul. HOGAȘ, H. 36. DLRLC
- Haț! pune vulpea gheara pe dînsa și o prinde. ISPIRESCU, L. 345. DLRLC
- Și nici una nici două, haț! pe ied de gît. CREANGĂ, P. 23. DLRLC
- Eu atunci haț! de sumanul moșneagului, să-mi plătească paserea. CREANGĂ, A. 57. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09
hătadverb
- 1. (Însoțește adjective, adverbe și locuțiuni adverbiale cu sens local sau temporal, dându-le valoare de superlativ) De tot. DEX '09 DLRLC
- Un pîlc de bordeie aici, altul hăt, departe. STANCU, D. 20. DLRLC
- Cîntă privighetorile în lunci pînă hăt-departe, la Dunăre. SADOVEANU, P. M. 43. DLRLC
- Și mănîncă fata la plăcinte, și mănîncă hăt bine. CREANGĂ, P. 290. DLRLC
- Limba, hăt, cît un cot. ALECSANDRI, T. 58. DLRLC
- Am venit să-mi ieu ziua bună de la dînsa, păn-a nu pleca cu regimentu... oi să merg tocmai... hăt... la București... să mi se piardă urma. ALECSANDRI, T. 928. DLRLC
- Acu eram mort hăt și bine. SADOVEANU, O. I 47. DLRLC
- Am să te țin la pastramă, hăt și bine. CREANGĂ, P. 318. DLRLC
- Împodobiți-vă, mișelelor, cu mătăsuri și scule, împodobiți-vă hăt și bine! CONTEMPORANUL, IV 502. DLRLC
- Auzind zmeii... s-au cam hăt înspăimîntat de puterea cea mare a Titirezului și începură a se sfii și a se feri de dînsul. SBIERA, P. 181. DLRLC
- Acuma îl cam răzbătuse foamea și mînile îi hăt înțepeniseră. SBIERA, P. 285. DLRLC
- Hăt și bine = mult și bine, fără sfârșit. DEX '09 DEX '98
-
etimologie:
- het’ DEX '09 DEX '98
hăț, hățurisubstantiv neutru
- 1. Parte a hamului alcătuită din curele (sau frânghii) lungi, prinse de inelele căpețelei, cu ajutorul cărora se mână caii înhămați. DEX '09 DLRLC NODEXsinonime: frâu
- Suduie neîndemînatic, smucind de hățuri două vite flămînde. SAHIA, N. 47. DLRLC
- A fluturat hățurile pe spinarea telegarilor și s-a dus mai departe. POPA, V. 166. DLRLC
- Apuc hățurile în mîna stîngă și m-arunc pe șăoaș. ALECSANDRI, T. 52. DLRLC
- A lua hățurile în mână = a prelua conducerea, dând dovadă de autoritate (într-o întreprindere, o afacere etc.). DEX '09 DLRLC NODEX
- A scăpa hățurile din mână = a pierde conducerea sau inițiativa (într-o întreprindere, o afacere etc.), a nu mai putea stăpâni spiritele. DEX '09 DLRLC
-
- 2. Laț, juvăț, ștreang de care este spânzurat cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Te duc la spînzurătoare, chiar dac-ar trebui să merg și eu de hăț cu tine. SLAVICI, N. II 156. DLRLC
-
etimologie:
- haț DEX '09 DEX '98 NODEX
hâținterjecție
- 1. Cuvânt care imită zgomotul produs de o mișcare bruscă și rapidă, când cineva apucă, smucește sau trage ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEXsinonime: haț
- Nevasta, hăț un șumuiag de fîn, îl face vălătuc și sfîr după popă. SEVASTOS, N. 50. DLRLC
- Hâț (sau hi) în sus, hâț în jos sau hâț în dreapta, hâț în stânga, arată încercările numeroase și diverse pe care le face cineva pentru a îndeplini o acțiune sau pentru a scăpa dintr-o situație neplăcută. DEX '09 DLRLC
- Hîț în dreapta, hîț în stînga, pînă descuie ușa. DELAVRANCEA, la TDRG. DLRLC
- Hi! în sus, hăț! în jos; să se miște din loc calul, ba. ISPIRESCU, L. 374. DLRLC
- După ce mîncară... smochine, se făcură măgari. Hîț în sus, hîț în jos! Ba că o fi una, ba că o fi alta, nimic. Rămaseră măgari ca toți măgarii. ISPIRESCU, L. 282. DLRLC
-
-
etimologie:
- DEX '09 DEX '98 NODEX