horă¹ sf [At: DOSOFTEI, V. S. 12 / V: (înv) hoară, hoare, ~re, hură / Pl: ~re și ~ri / E: bg xopo] 1 Dans popular românesc cu ritm domol, în care dansatorii se prind de mână, formând un cerc (mare) închis. 2 (Pex) Cerc format de cei care dansează hora¹ (1). 3-4 (Pex) Melodie (sau cântec) după care se execută hora¹ (1). 5 (Pex; pop) Cerc. 6 (Pop) Petrecere țărănească unde se dansează jocuri populare. 7 (Îe) A porni ~ra A începe hora¹ (1). 8 (Îe) A se prinde în ~ A intra în horă¹ (1). 9 (Îs) ~ra boierească (sau de(-a) mână, (de) brâu, de doi, de la Bacău, de la Bobeni, de la Cămpina, dezgovelei, domoală, dreaptă, gării, grecilor, iute, Izvoranului, înainte, înapoi, în bătaie, în două părți, în dreapta, în stânga, într-o parte, Jianului, la pas, lui Băluță, lui Cuza, lui Livente, mazilească, mirelui, miresei, moldovenescă, moșnenilor, națională, nouă, nunții, peste picior, Plevnei, repede, săltată, tare, țărancă, țărănească, țesută, țigănească, Unirii etc.) Horă (1) care se dansează în diverse feluri, cu diverși pași, pe diverse ritmuri, la anumite ocazii sau în anumite regiuni. 10 (Pex) Dans. 11 (Îe) A nu-i veni (cuiva) vremea la ~ A fi încă copil. 12 (Îe) A duce (sau a purta) ~ra A fi flăcău de frunte. 13 (Îe) A ieși Ia ~ A intra (la vârsta cuvenită) în rândul fetelor și flăcăilor care dansează la horă¹ (6). 14 (Îe) A se găti (ca) de ~ A se îmbrăca în haine de sărbătoare. 15 (Îc) ~ra mătușilor Ninsoare cu vârtejuri. 16 (Îc) ~ra-bora Claie peste grămadă. 17 (Trs; Mar; îf hoară, ho(a)re) Cântec popular de jale Si: doină, baladă. 18 (Reg; îaf) Cântec satiric, cu poantă epigramistică, strigat în timpul dansului Si: chiuitură, strigătură, dârlai. 19 (Îs) ~re mare Horă (17). 20 (Ast; reg) Auroră boreală. 21 (Ast; pop; șîs Hora cu lăutarii în mijloc) Constelație nedefinită mai îndeaproape. 22 (Reg) Fân adunat (sau împrăștiat dintr-o claie deja existentă ca să se usuce bine) pe un loc de câțiva metri pătrați, pentru a se (re)forma apoi claia. 23 (Reg) Naos. 24 (Reg) Absidă.