insurecție sf [At: (f. a.) IORGA, S. D. XVII, 124 / V: (înv) ~enț~ / Pl: ~ii / E: lat insurrectio, -onis, fr insurrection] Formă de luptă deschisă, organizată și armată dusă împotriva unui regim, a unei autorități sau pentru îndepărtarea unor armate ocupante Si: insurgență, răsmeriță, rebeliune, revoltă, revoluție.