INSURECȚIE, insurecții, s. f. Acțiune de răzvrătire organizată împotriva unui regim, a unei autorități. El a refuzat să semneze chemarea... la insurecție. CAMIL PETRESCU, O. II 534. Insurecția lui Tudor Vladimirescu... ne scăpă de fanarioți. BĂLCESCU, O. I 72. ◊ Insurecție armată = formă de luptă revoluționară a proletariatului, constînd din mobilizarea maselor, înarmarea și acțiunea lor în vederea răsturnării prin violență a orînduirii capitaliste. La 10 octombrie 1917 avu loc ședința istorică a Comitetidui Central al partidului, care luă hotărîrea de a dezlănțui la o dată foarte apropiată insurecția armată. Ist. P.C.(b) 298. La 9 septembrie 1944, în condițiile favorabile create de intrarea victorioasă în Bulgaria a Armatei Sovietice eliberatoare, are loc insurecția populară armată, condusă de Partidul Comunist Bulgar. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 9, 96.