jertfă s.f. I 1 (bis.) danie, dar², ofrandă, prinos, sacrificiu, oblativitate, <înv.> aduse (v. adus²), arsătură, comând, miluire, oblațiune, plocon, <fig.; rar> holocaust, <ieșit din uz> arse (v. ars¹). După slujbă, preotul împarte jertfele aduse de credincioși pentru sfințire. 2 (în unele ritualuri religioase păgâne) ofrandă, prinos, sacrificiu. Într-o grotă s-au găsit cranii care sunt indicii ale unor jertfe cultice. 3 (pop.; de obicei urmat de determ. introduse prin prep. „de”) v. Abundență. Afluență. Belșug. Bogăție. Exces. Îmbelșugare. Îndestulare. Noian. Opulență. Prisos. Ubertate. II 1 jertfire, sacrificare, sacrificiu, imolare, imolație, preț. Își va obține dreptatea chiar și cu jertfa vieții sale. 2 sacrificiu, sânge. Lupta pentru libertate cere jertfă. III fig. 1 sacrificiu. Părinții au făcut mari jertfe pentru a-și crește copiii. 2 victimă, <fig.; livr.> hostie, <fig.; înv.> nicovală, fin². Mulți oameni au fost jertfe ale regimurilor totalitare.