joampă sf [At: FRÂNCU-CANDREA, M. 102 / V: ~mp sn / Pl: ~pe / E: nct] (Reg) 1 Adâncitură plină de apă mocirloasă. 2 Groapă într-un drum sau într-o apă. 3 Prăpastie. 4 Loc prăpăstios care se surpă tot timpul. 5 Drum mai jos decât un ogor. 6 Loc neted pe coasta muntelui. 7 (Îf ~mp) Vârtej scurt în minele de aur.