joampă, -e, s.f. – 1. Loc neted pe coasta muntelui (Vișovan 2002). 2. Loc mai adânc în râu, plisă (Memoria 2004): „În Maramureș, joampă este un apelativ viu, cu sensul de groapă, adâncitură mare, situată de obicei pe un teren neted” (Vișovan 2002). Joampele, fânațe în Suciu de Sus. – Et. nec. (MDA).