Definiția cu ID-ul 500648:

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

juli (julesc, julit), vb. – A răni ușor, a zdreli. – Mr. julesc, julire, megl. dejulés. Sl. *žuliti, cf. sl. sŭžuliti „a tăia”, bg. zŭljă, sb., cr., slov. žuliti (Cihac, II, 161; DAR). – Der. julitură, s. f. (rană ușoară, zdrelitură).