junc, junci, s.m. – (reg.) Bou sau taur tânăr (între 2 și 3 ani), nepus la jug: „De ț-ar si găina-un cuc / Ț-aș si dat bani de un junc” (Memoria, 2001: 107). ♦ (onom.) Juncar, nume de familie (12 persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007). – Lat. juvencus „taur tânăr” < lat. juvenis „tânăr” (Șăineanu, Scriban; Pușcariu, DA, cf. DER; DEX, MDA).