JUNINCĂ, juninci, s. f. Vițea tînără (între un an și doi ani) care n-a fătat încă. V. juncă. Ana făcea de mîncare, el așeza juninca și curăța cotețul purcelului. V. ROM. iulie 1953, 122. Nu se mai gîndea la dreptul ei pentru pogoanele de zestre. Acelea erau subt puterea lui Ghiță Lungu, care sta asupra lor ca ursul cînd mursecă juninca. SADOVEANU, M. C. 154. Zece vaci și o junincă Să se ducă la potică! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 280. – Variantă: junică (PĂSCULESCU, L. P. 259) s. f.