jura vb. I. 1 refl., tr. <reg.> a prejura, <înv.> a se apuca, a se făgădui, a (se) jurui, a se sfătui, a sufleți. S-a jurat că nu a făcut nimic compromițător. Jură că nu a fost acolo în acea după-amiază. 2 tr. (pop.; compl. indică oameni) v. Adjura. Conjura. Implora. 3 refl. (pop.; despre oameni) v. Afurisi. Blestema.