LILIAC², lilieci, s. m. Animal mamifer insectivor care poate zbura cu ajutorul unor aripi formate dintr-o membrană care leagă degetele foarte alungite ale membrelor anterioare cu cele posterioare și cu coada; trăiește prin locuri întunecoase și puțin umblate, de unde iese numai seara, spre a-și căuta hrana (Vespertilio murinus, Plecotus auritus etc.). De cum se lasă seara, de prin cine știe ce crăpătură în care au stat spînzurați toată ziua, liliecii se trezesc la viață. BOGZA, C. O. 172. Un liliac... se strecura prin clopotnița bătrînă. SADOVEANU, O. VI 527. Noaptea-ncet, încet scoboară, Lilieci prin aer zboară. COȘBUC, P. II 27. Zgomotul alaiului domnesc deșteptase bufnițele și liliecii, care, din crestăturile vechii zidiri, zburau fîlfăind în toate părțile, cu țipete ascuțite. ODOBESCU, S. I 162. – Pronunțat: -li-ac.