Definiția cu ID-ul 1251789:
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MÁNCĂ2 s. f., adj. 1. S. f. (învechit) Lipsă. V. m a n c o. Căuta la catastișele vistieriei, care le dedease el mînci (cca 1700). MAG. IST. V, 144. Mancă de credință. COSTINESCU. 2. S p e c. (La jocul de biliard) Greșeală de lovire a bilei cu tacul. Cf. COSTINESCU. 2. Adj. (Regional, despre vaci, oi etc.) Căreia îi lipsește o parte a corpului. Cf. POLIZU, DDRF, CDDE, CHEST. V 76/40. - Pl.: (rar) manci. – Și: mángă (COSTINESCU), (prin adaptare la sistemul fonetic popular) mîncă s f., adj. – Din lat. mancus, fr. manque.