Definiția cu ID-ul 1253569:
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MATARÁ s. f. Ploscă, bidon; (regional) „tigvă în care țăranii poartă apă” ( ȘIO II1, 252). Cf. TDRG. Să ții calea la fîntină, Că el vine atuncea Să ia apă-n matara. ȘEZ. III, 215. N-avea-n ploscă vin să bea, Nici rachiu la matara, Să-și mai ude gurița. MATEESCU, B. 68. - Pl.: matarale. – Din tc. matara.