MIERICÍCĂ s. f. Diminutiv al lui m i e r e. Cf. LM. 1. Cf. m i e r e (I 1). Vulpea vicleneaua nu mânîncă miericeaua de multe ori, pentru că să prinde-n sbilț. JIPESCU, O. 127. ♦ Miere de trandafiri. Cf. BIANU, D. S., VOICULESCU, L.189. 2. (Regional) Magiun (Petrila). ALR II 4046/833. 3. (Prin Transilv.) Seva copacilor; mustăreață. Cf. GL. V. J., ALR II 6 397/130, 228. II. (Bot.) 1. Numele a două plante: a) cinsteț (Salvia glutinosa). Cf. PANTU, PL. ; b) (Galeopsis pubescens). Cf. PĂCALĂ, M. R. 18; 2. Compuse: miericică-albă = sugel-alb (Lamium album). Cf. PĂCALĂ, M. R. 18; miericică-roșie = bălbisă (Stachys silvatica). id. ib. - PL: (II) miericele. – Și: (cu schimbare de suf.) miericeá s. f. - Miere + suf. -icică. – Miericea: cu schimbare de suf.