Definiția cu ID-ul 1330413:
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MÍGLĂ2 s. f. (Regional) 1. Bețișor cu care lemnarii fac măsurători cînd așază bîrnele în pereți (Sîngeorz Băi-Năsăud). PAȘCA, GL. ♦ încheietura bîrnelor la colțurile caselor de lemn. Cf. CHEST. II 109/228, GLOSAR REG. 2. Un fel de sfeșnic de lemn. Cf, ȘĂINEANU, D. U. Ridică mîgla în sus . . . arzîndu-i una peste cap. SBIERA, ap. DDRF. – Pl.: mîgle. – Etimologia necunoscută.