Definiția cu ID-ul 503168:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
miriște (miriști), s. f. – Teren după recoltare. – Var. (Trans.) miriștină. Bg. merište (Berneker, II, 37; Conev 68; Candrea), din tc. mera, cf. merea. Mai puțin probabilă der. din sl. mirŭ (Capidan, RF, II, 280).