MIȚOS, -OASĂ, mițoși, -oase, adj. (Despre blănuri sau obiecte de lînă) Care are fire lungi, crețe și bogate; păros, flocos. S-a așezat singur în sanie, punînd pe sine blană de lup și în jurul său cergi mițoase. SADOVEANU, Z. C. 263. Ridicîndu-și căciula cea mițoasă, vedem o frunte atît de netedă, albă, corect boltită. EMINESCU, N. 35. Era Mane cel spătos Cu cojoc mare, mițos. ALECSANDRI, P. P. 73.