MOȘ subst. ca pren. sta în relație și cu sărbătoarea „Sîmbata Moșilor”. I. 1. – b. (Rel; Cat; Hur; Moț; 17 B I 120); – din Sibiciu (17 B II 285); – pren.: Moș fiul lui Oancea (ib. 338); – pren. (P⁴ fila 22; P¹-); -ești, t. (Î Div); Moșu (Ac Bz 4); -l (Tec II; 17 A V 276); -l, sătean (16 A IV 56; 17 B I 368). 2. Moșuleț, fam. (Sur XXV). 3. Mosa f. (16 A III 229). 4. Moșe (17 B IV 183); -a jude (16 A I 277) din satul Moșești; -a (Mar); Moș/eni, -ești, -ana ss.; -escu. 5. Moșan/u, olt., 1662 (AO XVII 310); -i (Giur 266). 6. Moșie, Ion, act. 7. Moșită, D. (17 B III 386). 8. Moșoiu (Viciu 16); Moșoaia f. (17 B I 114) și s.; Mușoi, Gh. (Șchei I). 9. +-ca: Moșea b. (Mar); Moșco (16 A IV 56). 10. Moșcior (17 B III 382). 11. Moșescul zis și Mușescul, Petru (16 A I 277); și Mușescul (17 A IV 119). 12. Cf. Alimoș (DR II 422). II. Compuse: 1. Moșandrei, fam., act. 2. Moșchiuca, Frasin, ard. 3. Moșneaga, mold. Moșnegeală mold. (Sur IX) sau < subst. moșneag, a cărui etimologie din moș + Neagu (Hasdeu, Weigand, Pas cu) este contestată de V. Bogrea, care admite un sufix -neag „desprins ca desinență comună” din o serie de nume ca: Dobroneag, Voineag, etc. – el circulă și la iugoslavi (DR III 733) – dar nu observă că și acestea sînt niște compuse ale lui Neagu. 4. Moștîrcul, 1506 (Cîmp) < moș + Tîrcul. III. Moașa subst. 1. – f. (16 B IV 420). 2. Amoașei, V. act.; Standul al Moașei (16 B VI 35). 3. Moșica zisă și Moașca j-sa (17 B IV 217).