muget sn [At: CANTEMIR, IST. 174 / Pl: ~e / E: mugi + -et] 1 Strigăt prelung, caracteristic, scos de unele animale comute Si: răget, (rar) mugit, mugitură, (nob) murmur Vz boncăit, boncăluit, zbieret. 2 (Pan) Strigăt puternic, sfâșietor al omului Si: răcnet, urlet. 3 (Pan) Zgomot puternic și prelung produs de ape, de furtună, de vânt Vz vâjâit, vuiet. 4 (Pan) Șuierat puternic produs de geamanduri, sirene, mașini etc. 5 (Pan) Zgomot puternic produs de o armă de foc.