mușiță sf [At: PSALT. 221 / V: (reg) moș~, ~șăță / A și: (reg) mușiță / Pl: (rar) ~țe și ~ți / E: bg мушица, srb mužica] (Csc) 1 (Ent; înv) Țânțar (Culex). 2 (Ent; înv) Mușină (2). 3 (Îrg) Muscă (1) (Musca domestica). 4 (Reg) Muscă (28) (Musca Caesar). 5 (Ent; reg) Strechea oilor (Oestris ovis). 6 (Ent) Molie (1). 7 (Reg; csc) Roiuri de musculițe îngrămădite în jurul băuturilor alcoolice sau în jurul altor lichide care fermentează Si: (reg) mușiniță (1), mușițar, mușliță (1). 8 Grămăjoară de ouă depuse, vara, de unele muște (1), pe carnea descoperită sau pe cadavre Si: (îrg) mușină (3), mușiniță (2). 9 (Pex) Larve care se dezvoltă din ouăle depuse, vara, de către unele muște Si: (îrg) mușină (4), mușiniță (3). 10 (Reg) Insecte parazite care trăiesc pe frunzele pomilor sau ale altor plante. 11 (Reg) Albine de la urdiniș, care, nemaiavând loc în stup, stau afară când e gata să roiască stupul. 12-13 (Pete de) mucegai (1). 14 (Spc) Mucegai de vin. 15 (Reg; îe) A dormi să facă ~ți Ia gură A dormi adânc și timp îndelungat.