mâtcă sf [At: LIUBA-IANA, M. 100 / V: mătcă (Pl: mătce) sfi / Pl: ~te / E: nct] (Reg) 1 Bătător pentru unt Si: brighidău, meșcă (2). 2 Un fel de lingură cu care se servește brânză. 3 Mustuitor. 4 Făcăleț cu vârful ramificat cu care se mestecă mămăliga, urzicile fierte etc. 5 Ghioagă. 6 Parte a joagărului cu ajutorul căreia se pune în mișcare jugul cu ferăstrău Si: iapă, mătușoaică. 7 Parte a trunchiului unui molid care n-are ramuri. 8 Ramură de brad. 9 Parte a tulpinii unui copac de unde începe coroana.