mâșnic sm [At: H XVIII, 143 / V: mâjn~, miș~ / Pl: ~ici / E: bg мъчник] 1 (Ban) Ladă de sub piatra morii în care cade făina. 2 (Olt) Gaură prin care curge făina în ladă.

mâjnic² sm vz mâșnic

mișnic sm vz mâșnic

mâșnic s.n. (reg.) ladă în care cade făina la moară.

MÎȘNIC s. m. (Ban.) Lada de sub piatra morii în care cade făina (H XVIII 143, ALR SN I h 176/2, MAT. DIALECT, I, 12); (prin Olt.) gaura prin care curge făina în ladă (H IX 61). - Pl.: mîșnici.- Și: mîjníc (H IX 61), míșnic (H XVIII 143) s. m. – Din bg. мъчник.