Definiția cu ID-ul 24534:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MĂTĂCINĂ, mătăcine, s. f. Numele a două plante erbacee aromatice: a) plantă meliferă, originară din Siberia, cu frunze lanceolate și cu flori albastre sau albe, cultivată ca plantă ornamentală și pentru florile ei bogate în nectar (Dracocephalum moldavica); b) roiniță2. [Var.: mătăciune s. f.] – Din bg. maticina, scr. matočina.