nasture sm [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 203/12 / V: (reg) ~tore, ~tur / Pl: ~ri, (îvr, sn) ~ / E: nct] 1 Obiect de os, de metal, de lemn, de material plastic etc., de diferite mărimi, forme și culori, de obicei rotund, folosit pentru a încheia părțile unui obiect de îmbrăcăminte, de lenjerie de corp sau de pat ori ca podoabă Si: (reg) bumb. 2 (Îcs) De-a ~rii sau cu (ori în, la) ~ri Joc de copii care se joacă cu nasturi (1). 3 (Rar) Ciucure. 4 (Îvr) Buclă. 5 (Îvr) Nod (2). 6 (Mun) Pastilă conținând o substanță medicamentoasă. 7 (Ban; fig; lpl) Bășicuțe de aer care se formează în băuturile alcoolice tari.