NEAVERE s. f. (Învechit) Lipsă de avere, sărăcie. Ieri încă n-aveam masă, trăiam în sărăcie, În umbra neaverii ascuns, disprețuit. BOLINTINEANU, O. 207. Se vede o lipsă însemnată în plasa Blahnița din cauza lipsei și a neaverii ce au fost în același an. I. IONESCU, M. 183. ◊ Loc. adv. La neavere = la nevoie. Cei mai slabi dintre dînșii o să-și piarză cinstea și sufletul, vînzîndu-se la cei ce le vor da bani de cheltuială la neavere! FILIMON, C. 158.