NUNTAȘ, nuntași, s. m. Persoană care participă la o nuntă, care face parte din alaiul unei nunți; flăcău care însoțește călare alaiul unei nunți. De la han, mireasa și toți nuntașii s-au urcat în cele opt căruțe împodobite cu verdeață. CAMIL PETRESCU, O. I 95. Văzutu-s-a crescînd în zări Rădvan cu mire, cu nănași, Cu socrii mari și cu nuntași, Și nouăzeci de feciorași Veneau călări. COȘBUC, P. I 56. Nuntașii veniseră în Fănești cu toate trebuincioasele și așteptau ziua cununiei. BOLINTINEANU, O. 441. ◊ Fig. Prepelița-n sîrg adună Pe nuntași mereu. COȘBUC, P. II 34. Soarele și luna Mi-au ținut cununa. Brazi și paltinași I-am avut nuntași. ALECSANDRI, P. P. 2.