nut sn [At: MÎNDRESCU, I. G. 69 / V: (reg) nud / Pl: ~uri, (rar) ~e / E: ger Nut] (Teh) 1 Canelură pentru asamblarea a două piese metalice. 2 Uluc pentru îmbinarea a două piese de lemn. 3 (Îs) ~ și feder Sistem de îmbinare a două piese din lemn, care constă în introducerea unei proeminențe fasonate care se găsește pe una dintre fețele primei piese în ulucul de pe fața corespunzătoare a celei de a doua piese. 4 (Mol) Rindea de făcut nuturi (2) Si: (reg) nuthobel.