opțiuni
  • info

3 intrări

24 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NĂCLĂI, năclăiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) îmbiba sau a (se) acoperi cu substanțe cleioase, unsuroase, murdare; p. ext. a (se) murdări. 2. Refl. (Rar; despre sânge) A se închega, a se coagula. – Din bg. nakleja.

NĂCLĂI, năclăiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) îmbiba sau a (se) acoperi cu substanțe cleioase, unsuroase, murdare; p. ext. a (se) murdări. 2. Refl. (Rar; despre sânge) A se închega, a se coagula. – Din bg. nakleja.

năclăi v [At: LB / V: (rar; cscj) ~ia / Pzi: ~esc / E: bg наклея] 1-2 vtr A (se) acoperi cu substanțe unsuroase, cleioase, murdare. 3-4 vtr (Pex) A (se) murdări. 5-6 vtr A (se) unge peste măsură. 7 vr (Reg; d. alimente, mâncare) A se slei. 8 vr (Rar; d. sânge) A se închega. 9 (Mun) A se sufoca de prea multă căldură Si: a se înăbuși.

NĂCLĂI, năclăiesc, vb. IV. 1. Tranz. A unge, a îmbiba cu substanțe cleioase, unsuroase, murdare; a murdări. Simțea sîngele curgîndu-i în sîn, năclăindu-i vestonul. CAMILAR, N. I 439. Sudoarea-i izvora și-l năclăia din creștet pînă-n tălpi. VLAHUȚĂ, O. A. 127. 2. Refl. (Despre sînge) A se închega, a se învîrtoșa. Din gură sîngele curgea în valuri... năclăindu-se pe gît și pe haine. DUNĂREANU, CH. 51.

A SE NĂCLĂI pers. 3 se ~iește intranz. 1) A se acoperi cu o substanță cleioasă sau cu murdărie, îmbibându-se. 2) rar (despre sânge) A trece din stare lichidă în stare solidă; a se face vârtos; a se închega; a se coagula. /<bulg. naklejvam

A NĂCLĂI ~esc tranz. (obiecte ce pot absorbi lichide) A face să se năclăiască. /<bulg. naklejvam

năclăì v. a se umplea cu ceva cleios. [Rus. NAKLEITĬ].

ÎNĂCLĂI, înăclăiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) murdări (cu o substanță lipicioasă). – În + năclăi.

ÎNĂCLĂI, înăclăiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) murdări (cu o substanță lipicioasă). – În + năclăi.

înăclăi vtr [At: ARDELEANU, U. D. 240 / V: (reg) ~lei / S și: (înv) înnăclăi / Pzi: ~esc / E: în- + năclăi] 1-2 vtr A (se) murdări cu substanțe lipicioase. 3-4 vtr A (se) îndopa cu grăsime. 5-6 vr (A se sătura sau) a se scârbi de mâncare. 7 vt A dezamăgi.

înăclei v vz înăclăi

năclai s vz năclaie

năclaie sf [At: RĂDULESCU-CODIN / V: ~clai / Pl: ? / E: cf năclăi] 1 (Mun) Untură multă. 2 (Reg) Căldură mare.

năclăia v vz năclăi

înăclăĭésc, V. năclăĭesc.

năclăĭésc v. tr. (rus. nakleitĭ, d. kleĭ, cleĭ). Umplu de ceva cleĭos (cleĭ, sirop, noroĭ): prăjiturĭ năclăĭte’n sirop. V. refl. Mă umplu de cleĭ (sirop, noroĭ) ne-am năclăĭt cu căruța’n noroĭ. – Și înăcl-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

năclăi (a ~) (desp. nă-clă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năclăiesc, 3 sg. năclăiește, imperf. 1 năclăiam; conj. prez. 1 sg. să năclăiesc, 3 să năclăiască

năclăi (a ~) (nă-clă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năclăiesc, imperf. 3 sg. năclăia; conj. prez. 3 să năclăiască

năclăi vb. (sil. -clă-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năclăiesc, imperf. 3 sg. năclăia; conj. prez. 3 sg. și pl. năclăiască

năclăi (ind. prez. 3 sg. năclăiește, conj. năclăiască)

înăclăi (a ~) (pop.) (desp. -nă-clă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înăclăiesc, 3 sg. înăclăiește, imperf. 1 înăclăiam; conj. prez. 1 sg. să înăclăiesc, 3 să înăclăiască

înăclăi (a ~) (-nă-clă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înăclăiesc, imperf. 3 sg. înăclăia; conj. prez. 3 să înăclăiască

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NĂCLĂI vb. v. coagula, închega.

năclăi vb. v. COAGULA. ÎNCHEGA.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

năclăi (-ăesc, năclăit), vb. – A se unge, a se păta cu grăsime, a se mînji. Bg. nakleivam, cf. rus. nakleitĭ, din sl. klĕi „clei” (Cihac, II, 208). – Der. năclăios, adj. (unsuros). Cf. clei.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

năclaie, năclăi, s.f. (reg.) 1. untură multă. 2. căldură mare, arșiță, vipie.

Intrare: năclăi
  • silabație: nă-clă-i info
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • năclăi
  • năclăire
  • năclăit
  • năclăitu‑
  • năclăind
  • năclăindu‑
 singular plural
  • năclăiește
  • năclăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • năclăiesc
 (să)
  • năclăiesc
  • năclăiam
  • năclăii
  • năclăisem
a II-a (tu)
  • năclăiești
 (să)
  • năclăiești
  • năclăiai
  • năclăiși
  • năclăiseși
a III-a (el, ea)
  • năclăiește
 (să)
  • năclăiască
  • năclăia
  • năclăi
  • năclăise
plural I (noi)
  • năclăim
 (să)
  • năclăim
  • năclăiam
  • năclăirăm
  • năclăiserăm
  • năclăisem
a II-a (voi)
  • năclăiți
 (să)
  • năclăiți
  • năclăiați
  • năclăirăți
  • năclăiserăți
  • năclăiseți
a III-a (ei, ele)
  • năclăiesc
 (să)
  • năclăiască
  • năclăiau
  • năclăiră
  • năclăiseră
năclăia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: înăclăi
  • silabație: î-nă-clă-i info
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înăclăi
  • ‑năclăi
  • înăclăire
  • ‑năclăire
  • înăclăit
  • ‑năclăit
  • înăclăitu‑
  • ‑năclăitu‑
  • înăclăind
  • ‑năclăind
  • înăclăindu‑
  • ‑năclăindu‑
 singular plural
  • înăclăiește
  • ‑năclăiește
  • înăclăiți
  • ‑năclăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înăclăiesc
  • ‑năclăiesc
 (să)
  • înăclăiesc
  • ‑năclăiesc
  • înăclăiam
  • ‑năclăiam
  • înăclăii
  • ‑năclăii
  • înăclăisem
  • ‑năclăisem
a II-a (tu)
  • înăclăiești
  • ‑năclăiești
 (să)
  • înăclăiești
  • ‑năclăiești
  • înăclăiai
  • ‑năclăiai
  • înăclăiși
  • ‑năclăiși
  • înăclăiseși
  • ‑năclăiseși
a III-a (el, ea)
  • înăclăiește
  • ‑năclăiește
 (să)
  • înăclăiască
  • ‑năclăiască
  • înăclăia
  • ‑năclăia
  • înăclăi
  • ‑năclăi
  • înăclăise
  • ‑năclăise
plural I (noi)
  • înăclăim
  • ‑năclăim
 (să)
  • înăclăim
  • ‑năclăim
  • înăclăiam
  • ‑năclăiam
  • înăclăirăm
  • ‑năclăirăm
  • înăclăiserăm
  • ‑năclăiserăm
  • înăclăisem
  • ‑năclăisem
a II-a (voi)
  • înăclăiți
  • ‑năclăiți
 (să)
  • înăclăiți
  • ‑năclăiți
  • înăclăiați
  • ‑năclăiați
  • înăclăirăți
  • ‑năclăirăți
  • înăclăiserăți
  • ‑năclăiserăți
  • înăclăiseți
  • ‑năclăiseți
a III-a (ei, ele)
  • înăclăiesc
  • ‑năclăiesc
 (să)
  • înăclăiască
  • ‑năclăiască
  • înăclăiau
  • ‑năclăiau
  • înăclăiră
  • ‑năclăiră
  • înăclăiseră
  • ‑năclăiseră
înăclei
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: năclaie
substantiv feminin (F131)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năclaie
  • năclaia
plural
  • năclăi
  • năclăile
genitiv-dativ singular
  • năclăi
  • năclăii
plural
  • năclăi
  • năclăilor
vocativ singular —
plural —
năclai
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

năclăi, năclăiescverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) îmbiba sau a (se) acoperi cu substanțe cleioase, unsuroase, murdare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Simțea sîngele curgîndu-i în sîn, năclăindu-i vestonul. CAMILAR, N. I 439. DLRLC
    • format_quote Sudoarea-i izvora și-l năclăia din creștet pînă-n tălpi. VLAHUȚĂ, O. A. 127. DLRLC
  • 2. reflexiv rar (Despre sânge) A se închega, a se coagula, a se învârtoșa. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: coagula închega învârtoșa
    • format_quote Din gură sîngele curgea în valuri... năclăindu-se pe gît și pe haine. DUNĂREANU, CH. 51. DLRLC
etimologie:

înăclăi, înăclăiescverb

  • 1. A (se) murdări (cu o substanță lipicioasă). DEX '09 DEX '98
    sinonime: murdări
etimologie:
  • În + năclăi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.