obleagă sf [At: I. GOLESCU, C. / V: (reg) obleag sn (Pl: ~guri) / Pl: ~egi / E: slv облѣгати] 1 (Ban; Olt) Pământ lăsat necultivat un an sau doi și care servește în acest timp ca pășune. 2 (Ban; Olt) Fân care se cosește de pe acest pământ. 3 (Ban; Olt; csc) Resturi de fân nemâncate de vite. 4 (Mol; lpl; îf ~guri) Meleaguri.