OCUPA vb. I. I. tr. 1. A lua în stăpînire, în posesiune; a pune mîna pe..., a pune stăpînire (pe o poziție, pe o țară etc.). 2. A avea un loc, a deține un post (undeva). ♦ A locui (o casă). ♦ A stăpîni gîndurile cuiva, a preocupa. II. refl. 1. A se îndeletnici cu ceva, a exercita o meserie. 2. A se interesa, a se îngriji de cineva, de ceva. [P.i. ocup. / < fr. occuper, it., lat. occupare].