ORANIȚĂ, oranițe, s. f. (Regional) 1. Prăjină lungă prevăzută cu o cange la vîrf, de care se servesc marinarii. Alearg’ de spune lu tat’ tu Să puie vîsla-Ntr-o rînă Și oranița-Ntr-o mînă Că-mi slăbesc puterile Și mi se duc zilele. TEODORESCU, P. P. 576. 2. Luntre pescărească. Ea-mpinsă și oranița, Sări și ta’ său în ea. PĂSCULESCU, L. P. 246.