pafta sf [At: BUL. COM. IST. IV, 68 / V: (reg) pahta / Pl: ~ale / E: tc pafta] 1 (Mpl) Încheietoare ornamentală la haine, la cingători etc., executată din metal sau din alte materiale, uneori bătută cu pietre prețioase. 2 (Pex) Cingătoare alcătuită din plăci de metal legate între ele cu lănțișoare sau fixate între ele cu ținte. 3 Dispozitiv metalic de închidere a unei cărți, cutii etc. 4 (Îrg) Încuietoare la ușă. 5 (Îrg) Balama. 6 Piesă simplă din tablă de oțel folosită la fixarea cablurilor pe zidurile clădirilor.