pestélcă (est), prostélcă (vechĭ) și prestélcă (Olt.) f., pl. ĭ (bg. prĭestilka, pestelcă; sîrb. prostirka, covor, așternut; ceh. predstĭerka, camizolă, d. vsl. prĭestirati, prĭestilati, prostrĭeti, prostirati, a așterne; ngr. brostela [după embrós, înainte]. V. prostire). Șorț, bucată de pînză saŭ de pele care se poartă încinsă înainte ca să ferească haĭnele de murdărie. (În Olt. înseamnă „zavelcă”). – În Munt. est și pistelcă. V. păstură 2 și fotă.