PIFTIE, piftii, s. f. 1. Mîncare preparată din carne, oase și cartilaje, fierte timp îndelungat în zeamă și care după răcire se încheagă devenind gelatinoasă; (Mold.) răcituri. V. aspic. (Adesea în comparații) Ar fi trebuit niște furci de pătul... ca să poți să înfigi un gard în așa pămînt moale ca piftia. GALACTION, O. I 296. Ar fi dorit să meargă... măcar pînă vor da de locurile acelea unde pămîntul este ca piftia. ISPIRESCU, L. 381. ◊ Expr. (Familiar) A face (pe cineva) piftie = a zdrobi (pe cineva) în bătaie. Voi ce stați cu căciulile în cap...? Jos căciulile, că vă fac piftie. MIRONESCU, S. A. 115. 2. (Chim.) Sistem dispers, coloidal, ale cărui proprietăți fizice se apropie de proprietățile sistemelor solide, avînd elasticitate la întindere și torsiune; gel.